De ce moldovenii sunt pudici

181195024 518820972586803 8437995955934883508 n 2

Dr. Adrian Sadovnic, medic urolog, androlog, specialist în sănătatea sexuală și probleme de cuplu

Totul ține de cultura  sexuală, fiind o parte a culturii și educației generale. La noi nu există o cultură sexuală bine definită, ba și mai rău periodic vedem o nedorință de a asimila ceva nou și prin urmare de a crește calitatea vieții. Vorbim despre sex pe la colțuri, ne ascundem de tv și radio cînd e vorba despre probleme de educație sexuală și de cuplu, cînd, de fapt, e un domeniu, care trebuie să fie explorat și este absolut necesar tuturor pentru a fi sănătoși și fericiți, căci asta ne dorim, nu-i așa? Doar astfel ne cunoaștem pe noi înșine.

Societatea noastră e cuprinsă de stereotipuri și are educație și convingeri în mare parte greșită despre sex și sexualitatea. Sunt rămășițe ale perioadei sovietice, astfel că noi încă suntem „speriați” la capitolul viață sexuală sănătoasă, control și diagnostic a sănătății sexuale.

Cine se ocupă de educație sexuală a adolescențiilor

Cuvîntul sex încă este ceva rușinos, chiar dacă copii de mici accesează site-urile porno. Pentru că mulți dintre părinții sunt plecați peste hotare pentru a-și întreține odraslele, de educație lor sexuală nu se ocupă practic nimeni. Poate de cea generală – școală, strada, bunicii. În acest context nu putem spera ca tinerii noștri în viitor să fie sănătoși sexual, dezghețați pe plan intim și fericiți în cuplu. De unde atunci cupluri stabile, familii armonioase și copii reușiți?

Multe cupluri, care deja au copii adolescenți, ajunși la vârsta de 45 de ani zic ,,Gata suntem bătrîni, avem copii mari,  nu mai facem sex .. hai să ne liniștim”. Este mai rușinos atunci cînd sexul e făcut din obligație sau cuplul este lipsit de el pe motiv de incultură sau și mai rău din motive de sănătate.

Cultura sexuală a moldovenilor este la cel mai jos nivel și asta pentru că părinții nu pot vorbi cu copii despre sex. Nu pot și nu cred că este necesar.

Ce ar trebui să le explice părinții copiilor

O mamă ar trebui să-i explice fetiței în perioada pubertății de ce apare ciclul menstrual și ce semnificație are acesta pentru ea ca viitoare femeie, cum ar trebui să aibă grijă de sănătatea sa ca femeie pe viitor și cum trebuie să se protejeze atunci cînd va avea relații intime.

Tatăl ar trebui să-i explice băiatului în perioada pubertății despre toate schimbările hormonale care au loc în organismul acestuia, despre prima erecție și dorință sexuală, despre poluție și primul act sexual și nu în ultimul rînd despre masturbări,  care sunt o parte componentă aproape majoritară a perioadei de adolescență cu excese de energie sexuală și tulburări de comportament. Toate aceste teme sunt însă pe cît posibil evitate în familiile moldovenilor.

Rolul școlii în educație sexuală a adolescențiilor

La școală copii nu au obiectul educație sexuală. Cursul nu trebuie să-i învețe pe adolescenți cum să facă sex, ci ce este sexul, cum trebuie să se cunoască pe sine adolescentul. Mă refer la ,,sexualitate”. Trebuie să li se explice cînd trebuie să înceapă viața sexuală, cum trebuie să se comporte în societatea, ce înseamnă relații intime, primul act sexual, concubinaj, căsătorie. Astfel, arătăm copiilor că viața sexuală există și trebuie discutată și îngrijită.

Tinerii, atunci cînd ajung la maturitate sexuală și sunt capabili să întrețină o relație stabilă, ar fi bine să-l întrebe pe partener ce loc ocupă sexul în viața lui, cît de bine se cunoaște din punct de vedere sexual, care îi sunt necesitățile fiziologice pentru a-și alege partenerul, doar așa vor evita eventualele certuri și neînțelegeri în viața conjugală pe viitor. Dacă un tînăr are un temperament mai puternic, acesta își va dori o activitate sexuală mai intensă. Dacă o femeie are un temperament mai moderat, ea se va eschiva permanent de la sex. Ei din start pun bazele unei relații defectuoase și așa ajung să se despartă sau să aibă conflicte permanente în viața sexuală și ulterior în relațiile uz-casnice.

Consecințele lipsei educației sexuale

Pentru că la noi nu se comunică acasă, la școală, în stradă, aceste cupluri ajung să se despartă foarte repede. Noi nu știm să ne spunem ce ne dorim de la parteneri, nu știm să dăruim atenție și empatie ca să primim înapoi și asta ține de educație sexuală sănătoasă, care în societatea noastră lipsește cu desăvîrșirea.

La noi nu se vorbește de masturbaţie, pentru că e păcat, cînd de fapt asta este o cunoaștere de sine, este o eliberarea de stres, energie și așa adolescentul ajunge să fie agresiv, conflict și incapabil să-și construiască o relație stabilă și să-și aranjeze viața intimă.

Moldovenii sunt pudici nu doar pentru că lipsește educație sexuală, ci pentru că mereu e prezentă negarea, ne lipsește cultura comunicării cu partenerul, ne este rușine, nu știm ce înseamnă igienă sexuală corectă, nu avem dorință să ne perfecționăm, să facem ceva mai mult pentru noi doi.

În viziunea multor părinți educație sexuală înseamnă cunoașterea organelor genitale la bărbat și femeie, respectarea igienei intime și programarea adolescențiilor la ieșirea din casă prin sloganul renumit „auzi, vezi să nu-mi vii sau să nu mi-o aduci cu burta la gură”. Discuțiile despre metodele de contracepție însă sunt considerate rușinoase.

Sfatul Medicului: 

1. Educație sexuală începe în primul rînd de la o relație armonioasă între mama și tata, atmosfera pozitivă în familie.

2. Atunci cînd copilul întreabă de unde a apărut, trebuie să excluse poveștile cu barza ori zîna.

3. În adolescență schimbările de comportament și de dispoziție ale viitorului bărbat sau femeia trebuie tolerate cu multă răbdare și empatie. Dacă părinții ceartă copii, înduc măsuri de restricție nemotivată, vom avea pe viitor o personalitate psihopată, conflictuală și nefericită în viața de cuplu și cea socială.

4. Părinții pot lăsa în casă surse veridice de informare și educaţie sexuală pe care tinerii să le citească atunci când vor fi gata. Viața sexuală nu trebuie să fie un subiect înterzis. Totul se poate schimba, dacă înțelegem și dorim. Schimbările încep însă din înteriorul nostru.  Noi suntem și putem fi un exemplu de educație pentru copii noștri.